Omul de stiinta

Am luat într-o zi
O amintire dulce-amară
Am pus lupa pe ea
Hotărât să văd mai clar.
Ce e dulce, ce-i amar?

Am ars toate cărţile
Am pierdut toate hartile.

Am lunecat nebuneşte
Pe topoganul memoriei
Dincolo de amarul umilinţei,
Dincolo de dulcele gloriei.

Pe carari nebatute,
In colturi nestiute.

Reacţiile chimice,
Simptomele clinice
Nu au putut atunci opri
Sufletul din a-mi vorbi.

Cuvinte vechi,
Nebanuite perechi.
Vasilisci si Aspide,
Cosmaruri lucide.
Erosi si Prometei,
Trairi de zei.

Dulce am bolit,
Amar m-am şcolit.
Periculos am tanjit
Spre radacini de fiinţă.

În ale sufletului am fost atunci
Un om de ştiinţă.

M-au prins!

M-au prins ca vreau sa imi fac treaba fara tam-tam.
M-au prins ca imi place ce fac.
M-au prins ca sunt mai bun decit altii.
M-au prins ca nu sunt fals-modest, dar nici laudaros.
M-au prins ca nu vreau sa fac compromisuri pentru bani.
M-au prins ca am convingeri puternice si renunt greu la ele.
M-au prins ca imi asum greselile.
M-au prins ca nu voi spune niciodata ca cerul este verde.
M-au prins ca nu ma las dus cu zaharelul.
M-au prins ca urasc spiritul de gasca si iubesc spiritul de echipa.

Dar nu s-au prins ca, desi m-au prins, nu ma au de partea lor.

Split of doubt

Complicated fears
Cast shadows on my spirit today.
Thoughts are running wild
Like little, encaged birds
That flew the cage away.

Straight ways are now entangled
Life grows so senseless and futile
No hand to grab... No shining star
Is there,
To help me start with the first mile.

The mind is raging and it boils
The restless pieces of my broken dreams.
That come in waves and go unfixed.
The time gives not the time
To mend things. So it seems...

The soul, though, stays in peace.
Amused and solemn watcher of my misery.
What kind of solid ground, it's roots ar planted in
Remains to me, forever
A reassuring mistery.

Sonet corporatist

Cerule, ce frumos te-ai facut
De cand nu te-am mai privit
Pe-ndelete
Cata treaba am avut...

Poate ca timpul care-a trecut
Te-a facut pe tine mai frumos
Sau pe mine (mai degraba)
Mai urat

Dar acum sunt in concediu
Am dreptul sa privesc
Am stampila de la sefu'
Am voie sa traiesc.

Iubita mea, ce frumoasa te-ai facut
De cand nu te-am mai iubit
Pe-ndelete
Cata treaba am avut...

Poate ca timpul care-a trecut
Te-a facut pe tine mai frumoasa
Sau pe mine (mai degraba)
Mai urat...

Dar acum sunt in concediu
Am dreptul sa iubesc
Am stampila de la sefu'
Am voie sa traiesc.

Suflete, cit de mult a trecut
De cind nu ti-am mai vorbit
Pe-ndelete.
Cata treaba am avut...

***

A ales
Gresit
De prea multe ori
Iar acum
Se teme
Sa primeasca
Dragostea
Plina de fiori

Nu inchide ochii
Draga mea
Iubirea
Doare
Tare
Dar nu exista zambet
Fara ea

Puterea
Se naste
Unde frica a rupt
Dragostea
Vindeca
Acolo
In locul in care
A durut

Şleahta din ceafă

Se nasc vise, mor vise, iar restul traiesc.
Nu se stie deocamdata, statistic vorbind,
Daca populatia asta abstracta
Are un spor natural pozitiv sau negativ.

Unele vise se imbolnavesc, lasate de izbelişte
si ingroasa rindurile morbiditatii onirice.
Altele cresc frumos,
hranite cu picaturi de realitate.

Alte vise ies la pensie.
Si mor frumos, impacate
Altele pleaca urât,
Incoşmărite de neimplinire.

Morala
Am impresia că
Pestriţenia asta de vise
Are nevoie de ceva planificare familiala.
Nu poti creste un vis daca nu esti pregatit!

N-ai vrut

N-ai vrut să-ţi aduc la pat, dimineaţa
Cafea preparată din prafuri de stele,
S-aduc răsăritul, să-mprăştii blând ceaţa
Lăsată în zori peste marea din saltele.

Cu linguriţa să-ţi dau, nicicum nu ai vrut
Ambrozie stoarsă din ale zilei seve.
Butoaie aveam, şi aş mai fi avut,
Importată din ceruri, când zeii fac greve.

N-ai vrut să te caut în cercuri bâzâind
Aşa cum pe pajisti face bondarul...
Să mă-mbăt de mireasma petalei unui gând
Iar tu să-mi împrăştii pe-antene nectarul.

Rachete sub braţe să-mi laşi nu ai vrut.
Cu-un jind galactic printre stele să mân.
Pas mic pentru tine, pentru mine-nceput!
As fi ajuns si pe lună, dar fără să raman...

N-ai putut...

Sfârşit

S-a terminat.
Am tras pleoapa
Peste ochiul înceţoşat şi înlăcrimat
De colbul fin şi usturător
Al drumului tău.

Iubire de o viaţă

Poate că într-o zi
Ne vom da seama
Că ne-am iubit o viaţă!

Ups!
Te-ai gîndit vreodată aşa?

Iar strălucirea ochilor tăi
Îmi va aminti atunci,
E drept,
Printre ploeapele un pic mai ridate,
De vremea cînd roşeai
Iar eu îţi spuneam să stai liniştută.
"Te coci."

În ziua în care ne vom da seama
Că ne-am iubit o viaţă întreagă
Nu ne vom spune totuşi nimic în această privinţă.
Tu vei continua să-mi critici defectele
Iar eu mă voi face în contiuare că plouă.

Te vei enerva probabil la fel de tare
Numai că de data asta zîmbetul va reveni mai repede
"Ce rost mai are să te enervezi
Cînd ştii că ai fost iubită o viaţă întragă"

Îmi vei arunca totuşi o privire duşmănoasă
Că nici să denaturezi într-o zi
Felul în care a mers o iubirede o viaţă
Nu se face.

A doua zi de abia,
Îţi voi spune că ne-am iubit o viaţă
"Cum vine asta?", vei întreba
"O viaţă şi o zi, tot o viaţă face moşnege?
Nu e corect matematic!"

Iar eu îţi voi răspunde
"Babo! Stai prost cu aritmetica!"

Iar tu te vei enerva din nou.

Între adevăruri

Dacă aş muri acum iubito,
Ţi-aş spune cu limbă de moarte:
Mi-eşti dragă de mor.

Dar pentru că sunt al naibii de viu,
Îţi spun pe şleau:
Eşti proastă.

Căinţa

Dacă Iisus aşteaptă să-L chem
Măcar cît aştept eu zîmbetul tău,
Lui îi cer iertare.

Dacă ea m-a iubit
Măcar cît te iubesc eu pe tine,
Ei îi cer iertare.

Dacă privesc în pămînt,
Aşa cum tu în grijă te pierzi.
Ţie îţi cer iertare!

Poem no.9

Te citesc ca pe o carte.
Am mîinile unsuroase şi arse
Proaspăt scoase din uleiul încins al durerii.

Dau filele cu degetele, cu palmele, cu cotul, cu pieptul.
Pînă la ultima pagină!
Poate îmi trece usturimea...

Abia atunci te voi putea reciti în linişte,
Seara, înainte de culcare.

Poet fără voie

Dragostea îmi scrie zilnic cîte o poezie.
Unele au rimă, altele nu
Unele m-adorm, altele mă ţin în trezie
Restul nici măcar nu se scriu.
Sunt tabu.

Zilnic, de vreo cîteva săptămîni,
Îmi plagiez fără scrupul ceea ce simt
Cuvinte, idei, miere, venin.
Unele, ascunse, spun adevarul, dar altele,
pe faţă, mint...

Mintea e o curvă, îmi sopteşte ispite
Îmi aruncă otravă cu iz de absint.
Doar sufletul tace, lovit de copite
Murdare şi absurde
Ascunse în cuvînt.

Tu n-ai nici o vină, iubita mea dulce
Că mintea mea-i curvă şi sufletul ars.
Iubirea mă pune zilnic pe cruce
Şi-mi spune : „O să scrii poezii
Din ce-a mai rămas”.

Agonie lucidă

Fluturii nu mai mută cu zborul lor lumea,
Aripile lor bat acum, lent
Smoala dospit-a durerii

Cercul din piept
S-a transformat
Din lumină,
În fier înroşit.

Dar carnea nu sfîrîie,
Inima nu încetează să bată.
Doar mintea cîrîie.
Are acces, proasta,
La o prea mare bază de date

De ce mă minţi, minte
Şi vrei să îmi tragi inima în fire
Tocmai prin zalele îndoielii care m-au făcut luptător??!!

Clarificare

Sufletul şi trupul
Stau fiecare pe cîte un talger al balanţei.

Dacă pui în plus un pic de trup
Bălăngănitul începe.

Dar dacă pui şi un pic de suflet
Înainte să fie din nou cîntarul la semn,
O vreme, talgerele mai urcă şi coboară.

Ai pus un pic prea tîrziu picul acela de suflet!

Măcar acum ştii că ăsta e preţul.
Nu da vina pe altcineva
Că te fură la cîntar.

Fara şir

Zile şi nopţi la rînd
Dumnezeu învîrte cu un linguroi
Incertitudinea şi extazul
Din inimile noastre siameze.

Un suflet nepregătit,O minte rătăcitoare...

Esti tristă, trebuie să cobori
Mi-e frică, trebuie să urc.
Doar asa vom ajunge, totusi
în locul în care suntem deja.

E prea multă ordine aici
Pentru un suflet nepregatit si o minte ratacitoare!

Mi-e teamă şi dor de zorii ce vin
La ora cea mai întunecată de dinaintea răsăritului meu.

Singura soluţie

Goi precum pruncii, împărțim acelasi aer.
Nu si aceeasi privire.

Ma uit doar la tine
Te uiți doar la tine

Îți tii durerea in brate
Ca pe un copil
Caruia nu vrei sa-i dai drumul.

Te strang la piept
cît de mult te zbaţi
nu cumva să te trezesti libera!...

Ma departez.
Nu mai lupt.
Stau acolo.
Nu mă apăr.
Nu atac.
Aştept
lîngă tine,
fără termen final
Dicteul automat al lui Dumnezeu.

La început de drum greu

Tristeţea îţi micşorează pupilele,
Dar
Ochii-ţi rămîn mari şi frumoşi, chiar dacă mai goi.

Adevărul dosit nu mai suportă zilele,
Iar
Pleoapele tale nu mai sunt moi.

Ţigara e gata din cîteva fumuri
Şi
Din piepturi acum nu iese nimic. Decît fum...

Sufletul tău a luat-o aiurea pe drumuri
Şi
A scos doar o mînă dintr-un munte de scrum.

Wishful thinking

Cum te uiţi la inima mea,
În dreapta, jos,
Ţin o mică supărare.

O am acolo, pentru cand lucrurile merg prea bine

Uite, de exemplu ieri,
Eram fericit.
Cînd, deodată,
Inima a tresărit.
Supărarea voia să iasă
De la rece,
Aşa, din senin şi fără vreun motiv,
Din singurul loc cu gheaţă al sufletului meu

De fapt, nu e o supărare
E mai curand o tristeţe
Uitată acolo
Într-un moment de neatenţie
Al vreunuia drag mie.

Aşa un mecanism
Mi-ar prinde bine să-l am pregătit
Pentru cînd sunt prea supărat…

Poate mă ajuţi tu…

Undeva,
Cum te uiţi la inima mea, în stînga jos
Lasă-mi cîndva, cînd ai timp,
o mică bucurie.

Dacă se intampla si nu-s acolo,
nu-mi purta pică
Las-o oricum,
O voi lua
Cînd voi avea mai multă nevoie de ea.

“Căderea”

Nu ştiu să iubesc decît
Ca prostul, timid şi fără asigurare,
Complicat, temător şi tremurător.

Te privesc de parcă văd pentru prima oara, sub o rochie de bumbac,
Sfîrc întărit de femeie,
Îmi tremură genunchii.
Unde să-mi ascund privirea,
Să nu dau peste vreo altă ispită?

(sub masă, dacă mi-aş băga capul,
sunt sigur că ţi-as vedea glezna,
nu e o soluţie)

Respir cu un şuier, noroc că fumez.
Hormonii sau sfinţii s-au prins într-o horă în creierul meu,
Iar tu de uiţi la mine cu ochii ăia mari şi rotunzi
Şi îmi povesteşti
Cît de frumoase sunt pisicile.

Îmi place ideea, dar nu mai am timp
O mînă îmi iese din suflet,
Ajunge la tine
şi mîngîie ,
(Ce bine că mi-am taiat unghiile cu ocazia ultimului moment de sinceritate!)
Umărul zgîriat destul de urît
Probabil,
De ultimul motan pe care l-ai găsit lîngă tomberon

Povesteşti în continuare…
Acum spui că îţi plac şi căţeii

Dar mîna mea pornind din umăr de suflet
Caută punctul G al sufletului tău

Ştiu !
Nu s-a demonstrat că toate femeile au un punct G!
Mai ales în suflet.
Dar nu mă aştept să demonstrez ceva.

Tot ce e important
ştiu de fapt de la început.

Caut totuşi,
Ca prostul, timid şi fără asigurare,
Complicat, temător şi tremurator.

Ceva,
Ce ştiu,
din felul cum mă priveşti
Că ai.