Dragostea îmi scrie zilnic cîte o poezie.
Unele au rimă, altele nu
Unele m-adorm, altele mă ţin în trezie
Restul nici măcar nu se scriu.
Sunt tabu.
Zilnic, de vreo cîteva săptămîni,
Îmi plagiez fără scrupul ceea ce simt
Cuvinte, idei, miere, venin.
Unele, ascunse, spun adevarul, dar altele,
pe faţă, mint...
Mintea e o curvă, îmi sopteşte ispite
Îmi aruncă otravă cu iz de absint.
Doar sufletul tace, lovit de copite
Murdare şi absurde
Ascunse în cuvînt.
Tu n-ai nici o vină, iubita mea dulce
Că mintea mea-i curvă şi sufletul ars.
Iubirea mă pune zilnic pe cruce
Şi-mi spune : „O să scrii poezii
Din ce-a mai rămas”.
