Între adevăruri

Dacă aş muri acum iubito,
Ţi-aş spune cu limbă de moarte:
Mi-eşti dragă de mor.

Dar pentru că sunt al naibii de viu,
Îţi spun pe şleau:
Eşti proastă.

Căinţa

Dacă Iisus aşteaptă să-L chem
Măcar cît aştept eu zîmbetul tău,
Lui îi cer iertare.

Dacă ea m-a iubit
Măcar cît te iubesc eu pe tine,
Ei îi cer iertare.

Dacă privesc în pămînt,
Aşa cum tu în grijă te pierzi.
Ţie îţi cer iertare!

Poem no.9

Te citesc ca pe o carte.
Am mîinile unsuroase şi arse
Proaspăt scoase din uleiul încins al durerii.

Dau filele cu degetele, cu palmele, cu cotul, cu pieptul.
Pînă la ultima pagină!
Poate îmi trece usturimea...

Abia atunci te voi putea reciti în linişte,
Seara, înainte de culcare.

Poet fără voie

Dragostea îmi scrie zilnic cîte o poezie.
Unele au rimă, altele nu
Unele m-adorm, altele mă ţin în trezie
Restul nici măcar nu se scriu.
Sunt tabu.

Zilnic, de vreo cîteva săptămîni,
Îmi plagiez fără scrupul ceea ce simt
Cuvinte, idei, miere, venin.
Unele, ascunse, spun adevarul, dar altele,
pe faţă, mint...

Mintea e o curvă, îmi sopteşte ispite
Îmi aruncă otravă cu iz de absint.
Doar sufletul tace, lovit de copite
Murdare şi absurde
Ascunse în cuvînt.

Tu n-ai nici o vină, iubita mea dulce
Că mintea mea-i curvă şi sufletul ars.
Iubirea mă pune zilnic pe cruce
Şi-mi spune : „O să scrii poezii
Din ce-a mai rămas”.

Agonie lucidă

Fluturii nu mai mută cu zborul lor lumea,
Aripile lor bat acum, lent
Smoala dospit-a durerii

Cercul din piept
S-a transformat
Din lumină,
În fier înroşit.

Dar carnea nu sfîrîie,
Inima nu încetează să bată.
Doar mintea cîrîie.
Are acces, proasta,
La o prea mare bază de date

De ce mă minţi, minte
Şi vrei să îmi tragi inima în fire
Tocmai prin zalele îndoielii care m-au făcut luptător??!!

Clarificare

Sufletul şi trupul
Stau fiecare pe cîte un talger al balanţei.

Dacă pui în plus un pic de trup
Bălăngănitul începe.

Dar dacă pui şi un pic de suflet
Înainte să fie din nou cîntarul la semn,
O vreme, talgerele mai urcă şi coboară.

Ai pus un pic prea tîrziu picul acela de suflet!

Măcar acum ştii că ăsta e preţul.
Nu da vina pe altcineva
Că te fură la cîntar.

Fara şir

Zile şi nopţi la rînd
Dumnezeu învîrte cu un linguroi
Incertitudinea şi extazul
Din inimile noastre siameze.

Un suflet nepregătit,O minte rătăcitoare...

Esti tristă, trebuie să cobori
Mi-e frică, trebuie să urc.
Doar asa vom ajunge, totusi
în locul în care suntem deja.

E prea multă ordine aici
Pentru un suflet nepregatit si o minte ratacitoare!

Mi-e teamă şi dor de zorii ce vin
La ora cea mai întunecată de dinaintea răsăritului meu.

Singura soluţie

Goi precum pruncii, împărțim acelasi aer.
Nu si aceeasi privire.

Ma uit doar la tine
Te uiți doar la tine

Îți tii durerea in brate
Ca pe un copil
Caruia nu vrei sa-i dai drumul.

Te strang la piept
cît de mult te zbaţi
nu cumva să te trezesti libera!...

Ma departez.
Nu mai lupt.
Stau acolo.
Nu mă apăr.
Nu atac.
Aştept
lîngă tine,
fără termen final
Dicteul automat al lui Dumnezeu.

La început de drum greu

Tristeţea îţi micşorează pupilele,
Dar
Ochii-ţi rămîn mari şi frumoşi, chiar dacă mai goi.

Adevărul dosit nu mai suportă zilele,
Iar
Pleoapele tale nu mai sunt moi.

Ţigara e gata din cîteva fumuri
Şi
Din piepturi acum nu iese nimic. Decît fum...

Sufletul tău a luat-o aiurea pe drumuri
Şi
A scos doar o mînă dintr-un munte de scrum.

Wishful thinking

Cum te uiţi la inima mea,
În dreapta, jos,
Ţin o mică supărare.

O am acolo, pentru cand lucrurile merg prea bine

Uite, de exemplu ieri,
Eram fericit.
Cînd, deodată,
Inima a tresărit.
Supărarea voia să iasă
De la rece,
Aşa, din senin şi fără vreun motiv,
Din singurul loc cu gheaţă al sufletului meu

De fapt, nu e o supărare
E mai curand o tristeţe
Uitată acolo
Într-un moment de neatenţie
Al vreunuia drag mie.

Aşa un mecanism
Mi-ar prinde bine să-l am pregătit
Pentru cînd sunt prea supărat…

Poate mă ajuţi tu…

Undeva,
Cum te uiţi la inima mea, în stînga jos
Lasă-mi cîndva, cînd ai timp,
o mică bucurie.

Dacă se intampla si nu-s acolo,
nu-mi purta pică
Las-o oricum,
O voi lua
Cînd voi avea mai multă nevoie de ea.

“Căderea”

Nu ştiu să iubesc decît
Ca prostul, timid şi fără asigurare,
Complicat, temător şi tremurător.

Te privesc de parcă văd pentru prima oara, sub o rochie de bumbac,
Sfîrc întărit de femeie,
Îmi tremură genunchii.
Unde să-mi ascund privirea,
Să nu dau peste vreo altă ispită?

(sub masă, dacă mi-aş băga capul,
sunt sigur că ţi-as vedea glezna,
nu e o soluţie)

Respir cu un şuier, noroc că fumez.
Hormonii sau sfinţii s-au prins într-o horă în creierul meu,
Iar tu de uiţi la mine cu ochii ăia mari şi rotunzi
Şi îmi povesteşti
Cît de frumoase sunt pisicile.

Îmi place ideea, dar nu mai am timp
O mînă îmi iese din suflet,
Ajunge la tine
şi mîngîie ,
(Ce bine că mi-am taiat unghiile cu ocazia ultimului moment de sinceritate!)
Umărul zgîriat destul de urît
Probabil,
De ultimul motan pe care l-ai găsit lîngă tomberon

Povesteşti în continuare…
Acum spui că îţi plac şi căţeii

Dar mîna mea pornind din umăr de suflet
Caută punctul G al sufletului tău

Ştiu !
Nu s-a demonstrat că toate femeile au un punct G!
Mai ales în suflet.
Dar nu mă aştept să demonstrez ceva.

Tot ce e important
ştiu de fapt de la început.

Caut totuşi,
Ca prostul, timid şi fără asigurare,
Complicat, temător şi tremurator.

Ceva,
Ce ştiu,
din felul cum mă priveşti
Că ai.