sâmbătă, noiembrie 21

Sosetă de la bunica

Mediocritatea
imi tine de cald la picioare.
Din cauza asta
Am un ochi extraordinar de ne-format
Sa-i vad pe cei care sufera de frig.

Din cand in cand totusi,
Chiar cu un search pe Google
mici miracole mi se intampla.
Cum am patit azi cu un blog.
Mi-a venit, dupa, sa imi sterg
Blogul meu exibitionist.
Si celelalte doua, la fel de caldute.

Mi se face frig si
In loc sa ma misc
Mai pun o soseta de la bunica.

duminică, octombrie 25

Proportii

In fata mortii si a bolii mari
Amice, raman mut si mic.

Dar daca doar te doare-n gat
Da-mi voie,
pe perioada tratamentului,
Sa rad de curul tau
Ciuruit cu peniciline.

miercuri, mai 20

Omul de stiinta

Am luat într-o zi
O amintire dulce-amară
Am pus lupa pe ea
Hotărât să văd mai clar.
Ce e dulce, ce-i amar?

Am ars toate cărţile
Am pierdut toate hartile.

Am lunecat nebuneşte
Pe topoganul memoriei
Dincolo de amarul umilinţei,
Dincolo de dulcele gloriei.

Pe carari nebatute,
In colturi nestiute.

Reacţiile chimice,
Simptomele clinice
Nu au putut atunci opri
Sufletul din a-mi vorbi.

Cuvinte vechi,
Nebanuite perechi.
Vasilisci si Aspide,
Cosmaruri lucide.
Erosi si Prometei,
Trairi de zei.

Dulce am bolit,
Amar m-am şcolit.
Periculos am tanjit
Spre radacini de fiinţă.

În ale sufletului am fost atunci
Un om de ştiinţă.

marți, februarie 24

M-au prins!

M-au prins ca vreau sa imi fac treaba fara tam-tam.
M-au prins ca imi place ce fac.
M-au prins ca sunt mai bun decit altii.
M-au prins ca nu sunt fals-modest, dar nici laudaros.
M-au prins ca nu vreau sa fac compromisuri pentru bani.
M-au prins ca am convingeri puternice si renunt greu la ele.
M-au prins ca imi asum greselile.
M-au prins ca nu voi spune niciodata ca cerul este verde.
M-au prins ca nu ma las dus cu zaharelul.
M-au prins ca urasc spiritul de gasca si iubesc spiritul de echipa.

Dar nu s-au prins ca, desi m-au prins, nu ma au de partea lor.

duminică, ianuarie 18

Split of doubt

Complicated fears
Cast shadows on my spirit today.
Thoughts are running wild
Like little, encaged birds
That flew the cage away.

Straight ways are now entangled
Life grows so senseless and futile
No hand to grab... No shining star
Is there,
To help me start with the first mile.

The mind is raging and it boils
The restless pieces of my broken dreams.
That come in waves and go unfixed.
The time gives not the time
To mend things. So it seems...

The soul, though, stays in peace.
Amused and solemn watcher of my misery.
What kind of solid ground, it's roots ar planted in
Remains to me, forever
A reassuring mistery.