Tristeţea îţi micşorează pupilele,
Dar
Ochii-ţi rămîn mari şi frumoşi, chiar dacă mai goi.
Adevărul dosit nu mai suportă zilele,
Iar
Pleoapele tale nu mai sunt moi.
Ţigara e gata din cîteva fumuri
Şi
Din piepturi acum nu iese nimic. Decît fum...
Sufletul tău a luat-o aiurea pe drumuri
Şi
A scos doar o mînă dintr-un munte de scrum.
