Sonet corporatist

Cerule, ce frumos te-ai facut
De cand nu te-am mai privit
Pe-ndelete
Cata treaba am avut...

Poate ca timpul care-a trecut
Te-a facut pe tine mai frumos
Sau pe mine (mai degraba)
Mai urat

Dar acum sunt in concediu
Am dreptul sa privesc
Am stampila de la sefu'
Am voie sa traiesc.

Iubita mea, ce frumoasa te-ai facut
De cand nu te-am mai iubit
Pe-ndelete
Cata treaba am avut...

Poate ca timpul care-a trecut
Te-a facut pe tine mai frumoasa
Sau pe mine (mai degraba)
Mai urat...

Dar acum sunt in concediu
Am dreptul sa iubesc
Am stampila de la sefu'
Am voie sa traiesc.

Suflete, cit de mult a trecut
De cind nu ti-am mai vorbit
Pe-ndelete.
Cata treaba am avut...

***

A ales
Gresit
De prea multe ori
Iar acum
Se teme
Sa primeasca
Dragostea
Plina de fiori

Nu inchide ochii
Draga mea
Iubirea
Doare
Tare
Dar nu exista zambet
Fara ea

Puterea
Se naste
Unde frica a rupt
Dragostea
Vindeca
Acolo
In locul in care
A durut

Şleahta din ceafă

Se nasc vise, mor vise, iar restul traiesc.
Nu se stie deocamdata, statistic vorbind,
Daca populatia asta abstracta
Are un spor natural pozitiv sau negativ.

Unele vise se imbolnavesc, lasate de izbelişte
si ingroasa rindurile morbiditatii onirice.
Altele cresc frumos,
hranite cu picaturi de realitate.

Alte vise ies la pensie.
Si mor frumos, impacate
Altele pleaca urât,
Incoşmărite de neimplinire.

Morala
Am impresia că
Pestriţenia asta de vise
Are nevoie de ceva planificare familiala.
Nu poti creste un vis daca nu esti pregatit!

N-ai vrut

N-ai vrut să-ţi aduc la pat, dimineaţa
Cafea preparată din prafuri de stele,
S-aduc răsăritul, să-mprăştii blând ceaţa
Lăsată în zori peste marea din saltele.

Cu linguriţa să-ţi dau, nicicum nu ai vrut
Ambrozie stoarsă din ale zilei seve.
Butoaie aveam, şi aş mai fi avut,
Importată din ceruri, când zeii fac greve.

N-ai vrut să te caut în cercuri bâzâind
Aşa cum pe pajisti face bondarul...
Să mă-mbăt de mireasma petalei unui gând
Iar tu să-mi împrăştii pe-antene nectarul.

Rachete sub braţe să-mi laşi nu ai vrut.
Cu-un jind galactic printre stele să mân.
Pas mic pentru tine, pentru mine-nceput!
As fi ajuns si pe lună, dar fără să raman...

N-ai putut...

Sfârşit

S-a terminat.
Am tras pleoapa
Peste ochiul înceţoşat şi înlăcrimat
De colbul fin şi usturător
Al drumului tău.