N-ai vrut

N-ai vrut să-ţi aduc la pat, dimineaţa
Cafea preparată din prafuri de stele,
S-aduc răsăritul, să-mprăştii blând ceaţa
Lăsată în zori peste marea din saltele.

Cu linguriţa să-ţi dau, nicicum nu ai vrut
Ambrozie stoarsă din ale zilei seve.
Butoaie aveam, şi aş mai fi avut,
Importată din ceruri, când zeii fac greve.

N-ai vrut să te caut în cercuri bâzâind
Aşa cum pe pajisti face bondarul...
Să mă-mbăt de mireasma petalei unui gând
Iar tu să-mi împrăştii pe-antene nectarul.

Rachete sub braţe să-mi laşi nu ai vrut.
Cu-un jind galactic printre stele să mân.
Pas mic pentru tine, pentru mine-nceput!
As fi ajuns si pe lună, dar fără să raman...

N-ai putut...

Sfârşit

S-a terminat.
Am tras pleoapa
Peste ochiul înceţoşat şi înlăcrimat
De colbul fin şi usturător
Al drumului tău.