Poezii

Mai trag o linie de versuri fine.

Fuioare de praf curat

Se aseaza in cap si in piept

Ca un narcotic

Rime

Cârlige înfipte ori în buza abisului

Ori in urechea surda

a cotidianului

Ritmuri
Ticait de ceas biolgic
Conform cu varsta poetului
sau a lumii
La scrierea poemului

Vocale
Foale de fierar iscusit
inrosind aurul
Bine apucat de consoane.

Versuri
Arcusuri, fierastraie, cețuri
Castele, strazi si pensule

Strofe
De obieci patru linii de cuvinte
cat o viata de om
(la poetii atenti)

Poezii
Anotimpuri, ere
Mai lungi la clasici
Mai scurte la moderni
Nedefinite la contemporani

Volume
Caramizi pe care le iau cu mine
De cate ori ma mut intre alte ziduri.

Pastel

Infulec aerofag un hotdog cu gust de plombă provizorie.

Turma urbana asteapta sa se faca verde la semafor.

Lumina piezișă de toamnă cade ca un brici peste obrajii inberbi ai puberilor

Turuie un pickhammer dupa cladirea istorica. Sau e un flex?

O indragostita il face albie de porci pe iubitul ei la telefon.

La second-hand-ul cu ștaif s-a adus colecția de toamnă-iarnă.

Infulec aerofag un hotdog cu gust de plombă provizorie.

Totul e iubire, totul are sens.

Cerere

Domnule Proprietar,

Mărește-mi chiria.

Fă-o cât vrei

Scumpește-mi căldura

Apa și gunoiul.

Trimite pe cine vrei

Să stea o vreme,

Sau mai mult,

Sub același tavan cu mine.

Renovează oricând,

Umple-mi casa de moloz,

Instalatori obraznici,

Electricieni leneși,

Faianțari prăfuiți.

Descuie-mi ușa la orice oră

Din zi și din noapte.

(Ai cheia.)

Să vezi ce am plătit

Ce mai am,

Dacă mă îngrijesc

De pereți, de parchet,

De flori și de tablouri.

Sau dacă e rezonabil de curat.

Domnule Proprietar,

Fă ce vrei aici

E casa ta,

Plătesc tot ce trebuie,

Orice,

Mă fac chiriaș model,

Numai să mă simt acasă.

Singur

Cum arată casele și nevestele bărbaților

din metrou?

Când au râs cu pofta ultima oara

fețele acestea încruntate?

Mai știu să iubească?

Au știut vreodata?

Cum o arăta amantul acestei ochelariste

Nurlie și corporatistă

Care citește cărți motivaționale

pe kindle?

Are?

Ce îi trece prin cap acestui

puber, hipster,

când privește pereții tunelului

prin bretonul expandat?

Ăsta care asculta manele proaste pe mobil

Chiar nu își dă seama

că are doar șanse teoretice?

De ce bătrânii din metrou

citesc,

unii, rugăciuni,

alții, tabloide?

Copilul învins

Bocesc pe curul tău

Căci nu găsesc răspuns...

Te-apuc de țâțe și trag.

Tot mai tare durerea m-a strâns

Ce-a vrut, mă nene, ăla să spună

(Că mi-a distrus mojo-ul)

"Poetic viețuiește omul"?

Trage mai aproape popoul!

Eu nu pricep, tu nu te-ai epilat bine

Parcă faceți dinadins,

Tu și versul fugiți de mine,

Ultime jucării ale copilului învins.

Dar nu îți fă iluzii .

Voi boci pe curul tau

Până găsesc răspuns...

Te voi apuca de țâțe

Prea tare durerea m-a strâns.

Semne

Maine imi va fi din nou rusine.

Stiu asta, o simt.

Nu e pentru prima data

cand sub palma imi toarce,

profetic,

o pisica,

la putin timp dupa ce

un pui de iepure cu ochii mari

m-a privit, curat,

ca o judecata de apoi,

printre degetele unui copil.

Cand mi s-a mai intamplat asta,

a doua zi mi-a fost rusine.

Muza

Iubita mea, in carne si oase,
Cu degete lungi si urechi gustoase
Și șolduri cu destinații precise,
Cu umeri, iesiri ale mainilor din vise,
Cu pantec strasnic ferecat
De lăcata vreunui pacat uitat
Iar coapsa lata si tare
Cu locuri prevazute pentru tamplele goale.

Te-ai dus...

Ce-ai fi vrut sa spun?
Sa urlu, sa fulger, sa tun?

Ce puteam sa fac
decat
Cu o strambatura de buza
Sa te transform din iubita
(in carne si oase)
In muza?

Noapte

Griji inutile
Intoxica zile,
Trezesc in noapte
Suflete necoapte.

Siluete taioase
Picteaza grimase.
Aripi cu zimti
Scot zborul din minti.

Urdori transparente
Ung stele demente.
Radacini cad pe dig.
Si vara e frig.

Iar ochi cu rimele
Clipesc cu sechele.
Se stinge un bec.
Pestii petrec.

Week-end

(A şaptea zi nu se va sfârşi.
Vinul, şi cântul, şi prietenii.
Tu...
Laude suntem, într-un acatist
Încrustat cu daltă de aur
De un iscusit alchimist.

Carafele pline de vin şi de seve
S-au revărsat.
Si am văzut in asta un semn.
Aşa cum, sub stele, un acatist
Te-aduce,- o secunda, aproape
De visul lui Christ


Cântul, de sus şi de jos,
Cântă şi-acum,
Din ziduri vechi şi uşi răsturnate.
Ca o litanie de acatist
Cu harfe şi murmur.
Leac pentru sufletul trist.

Prietenii, toţi, fiecare
Prietenii sunt.
Stau încă la masa cea alba.
Rămasă curată, ca un acatist
Deschis in faţa icoanei pictate
De sfântul artist.)

Dar tu, tu eşti şi vei fi
Prilej de rugăciune
În nopţile cu somn alungat
De focul din piept. Ca un acatist
Citit în cămara secretă,
Săpată în ametist.